Dintre capetele “luminate” ale celor care ne conduc, multi isi chinuie neuronii si platesc valize de bani unora care sa faca cercetare sa descopere ce ne defineste pe noi mai bine ca tara, ca natie, sa putem atrage si noi cat mai multi vizitatori, in conditia unei concurente de-a dreptul sangeroase in plan european, ca sa nu mai zic ceva de cel mondial. Ca tara ce sa spun?! Intr-adevar, avem locuri frumoase, de care nu ne ocupam. Din pacate.

Ca oameni, ce sa mai zic?! Cred ca suntem o natie de mari zapaciti, care ar da totul de-o parte pentru distractia, sub orice forma; petreceri, nunti, discoteci, spectacole in aer liber, artificii si multe altele. Ne place sa radem, facem mishto aproape din orice, oricand si de oricine, ne mai place sa mancam zdravan, sa bem sanatos, dansam in toate felurile, de la traditionalele burice, pana la mai putin inteleasa muzica de club si de ce sa nu recunosc, sa si cantam. Mai nou, suntem apreciati in mai toata lumea cu muzica noastra de club, care ne-a adus pe o pozitie demna de invidiat, daca ar fi sa privim cu mintea de vreo 10-15 ani in urma.

Stau si ma intreb daca n-ar fi fost mult mai simplu, sa speculam in plan international aceasta situatie care a aparut de la sine si  care a facut multi europeni si nu numai, sa scrie in comment-urile de pe youtube de nenumarate ori “I love you Romania!” “‘ I have to visit this country !”. 50 de milioane de vizualizari Eduard Maya, vreo 24 de milioane Inna si restul celor care reusesc sa atraga atentia lumii cu o medie de un milion de vizualizari. Din toti oameni astia care au aflat cate ceva despre Romania, daca am reusi pentru inceput sa atragem vreo cateva zeci de mii de turisti pe an, cum ar fi? Sa vina sa-si cheltuie banii prin discotecile noastre, sa urce pe muntii nostrii prin toate statiunile, pe litoralul care este asa cum il stim, sper ca pentru moment, sa faca orice in limitele bunului simt, numai sa constientizeze ca “Romania este locul in care exista distractia!”

Este prima data cand citesc o stire despre politica romaneasca si zambesc. O fac pentru ca Doamna Udrea a inceput sa-mi fie deja simpatica pentru felul in care rezista atacurilor unei parti a presei  indiferent de ce-ar incerca sa faca. A fost si femeia la inundatii, fiindca altfel nu se putea, avand in vedere ca se afla de ceva timp in atentia publica, trebuia sa se duca printre napastuiti sa-si arate simpatia fata de suferintele acestora.

Ca orice vizitator cu bun simt(mai ales in asemenea situatie cu totul deosebita) nu a venit cu mana goala, ci a strans cateva zeci de tone de ajutoare, pe care le-a impartit pe unde a putut. Dupa mine, mi se pare de-a dreptul firesc sa nu fi avut timp sa verifice fiecare pachetel in parte, din cele ce i-au trecut prin mana asa ca in momentul in care i-a intins bietei taranci cutia de pantofi cu toc, o fi realizat ca nu mai are ce sa faca, fiindca nu se cadea sa-i ia femeii cutia cu pantofi in vazul presei, sperand in adancul sufletului ca-i vor folosi, in vreo ocazie mai deosebita. Incerc si eu sa presupun si pana la urma urmelor, ce? Tarancile chiar n-ar purta niciodata pantofi cu toc, le este interzis? S-a gandit careva din presa asta rea de gura ca taranca cu pricina n-ar fi apucat sa-si ia prea curand o pereche de pantofi ca cei primiti de la Doamna Nutzi?

Dupa toata chestia asta, culmea ghinionului, apuca si Doamna Ministru sa stea de vorba cu un batranel cu mintea limpede, care a reusit s-o cucereasca prin felul de a vedea lucrurile si “ministressa” suflet sensibil, in incercarea de a-si arata simpatia pentru persoana cu pricina, trimite repede pe cineva, la oras, sa cumpere o bicicleta pentru batranel, asta pentru ca bagase de seama ca acesta avea o troaca veche si ruginita. E oameni buni, nici asta n-a fost bine ! Iar au ras de biata femeie!!

Faptul ca e fiica din popor, pornita de jos, ca accepta sa dea cu mopul, sa croseteze, sa ajute sinistratii sau sa faca UN CADOU, unui batranel simpatic nu e bine. Nimic nu e bine. Indiferent de calea pe care ar vrea sa apuce biata femeie nu e bine si n-are cum sa faca pe plac unei prese de-a dreptul moftangioaice.

Oricum, dupa toate chestiile astea tind sa dau dreptate unei persoane publice, care a spus cu aproximatie; ca nu ai cum sa n-o placi pe Elena Udrea, dupa felul in care rezista tavalelii publice organizate sistematic de presa. Eu unul chiar o simpatizez, cu toate ca nu am nimic de-a face cu politica de mai bine de…multi ani.

E drept ca melodia nu este stralucita, da’cine mai are nevoie de melodii nu stiu cum, in schim vocea e de zile mari ! Daca o sa aibe noroc sa se ocupe cineva de el asa cum trebuie, o sa ajunga departe. Pana si versurile sunt mishto .

 Mini-Jula

In ce tara traiesc? Multi ar raspunde repede;Romania, ce esti prost!? Dar nu asta ar fi celmai potrivit raspuns, fiindca in realitatea caut sa pricep, ce fel de tara este asta, in care ni se spune ca norul de cenusa este peste Romania si o sa paraseasca cerul “patriei” peste nu stiu cat timp si eu ies afara, la piata sa iau niscaiva verdeturi si vad ca cerul e senin, soarele straluceste si e chiar cald. Constat furios:”Al dracului nor ! Ce-or vrea astia de la noi ?”

Dupa chestia asta ma uit la televizor si constat fara prea mare surprindere ca Romania este in stare de faliment si daca nu se va taia din veniturile pensionarilor, scolarilor, sugarilor si ai trepadusilor de la stat,nu ne vom redresa economic. Mai sa fie ! Dar cu cele cateva firme de stat care sunt deja pe plus in anul asta cum este? Dar cu nenumaratele agentii guvernamentale, care nu fac nimic altceva decat sa dea telefoane si sa plimbe hartii cum ramane? Ca sa nu mai imi aduc aminte de politia politiei care a tot fost inventata in tarisoara asta, cum ramane? A, pentru ca ma tot intreb, am aflat tot ieri ca statul s-a gandit sa infiinteze o politie a fiscului, care sa ia la puricat averile romanilor.Dar cu atatea ministere, care trebuiesc…?

Fara sa  ma obosesc sa tin cont de chestiile astea de care orice roman care mai citeste, are habar, incep sa ma intreb ce-o sa fac la toamna cand o sa vina frigul, in situatia in care o sa vina intretinerea 800 de lei si-o sa trebuiasca sa platesc si chiria aproape 1100 de lei? Oare o fi vreo sansa sa-mi cada ceva din cer, sau sa fug cat mai departe de cosmarul asta de stat, care nu face altceva decat sa ne arate cat de multa lipsa de respect are la adresa noastra, a celor de la care ia cu patru maini pe n-shpe mii de cai bani, fara sa se mai sature. Sau sa incerc sa indur cu demnitate?

E minunat, s-a eliberat Bucurestiul fiindca marea majoritate a romanilor a fugit la iarba verde, sa-si faca plinul cu bere si fel si fel de halci de carne asortate la un numar infint de mititei. S-au umplut pajistile de masini parcate la intamplare pe langa care diferiti burtosi de categorie maxi, sau in devenire joaca, fotbal, table sau…fumeaza, pur si simplu, asistati de consoarteke care trebaluiesc, la foc automat sa pregateasca la timp masa pentru gasca alaturi de care au iesit la iarba verde. Fumul gratarelor apare de peste tot si muzica se aude amestecat, de diferite feluri de nu mai intelegi nimic.

Pe de alta parte “lumea buna”‘ cu masini si toale scumpe a dat iama pe litoralul romanesc, sa se inghesuie in localurile de fitze, in care sa-si poarte toalele de firma, sa transpire in timpul dansului, in ideea de-a fi vazuta…de cine-o fi. Dupa care sa dea buzna la hotel, intr-o statiune in care nu se poate circula decat bara la bara.

Pe plaja la Vama, tinerii beau, urla, zdrangane din diferite chestii, topaie, fac sex, dorm la inatmplare, in general viata a tare frumoasa.

Am ajuns sa traiesc ziua in care am descoperit ca poporul din randurile caruia fac si eu parte a inceput sa-si doresasca public sa omoare, fara sa tina cont de faptul ca nimeni de pe lumea asta nu se poate substitui Domnului nostru Dumnezeu, sa-si doreasca sa retraga cetatenia unor oameni care s-au nascut liberi pe pamanturile astea, conform vointei Domnului, in loc sa faca ceva sa-i educe pe cei care care fura si ne fac de ras pe tot felul de meridiane din lumea asta. Ce se intampla cu Romania mea, se va intoarce cu vreo 100 de ani in urma, cel putin? E cumva pamantul pe care ar prinde foarte bine unele dintre conceptele dure al islamului?

Stau si ma intreb ce s-ar intampla daca dupa descoperirea unei asemenea stari de fapt, s-o gasi vreun cretin de politician care sa vrea sa si transpuna in legi asemenea aberatii? Nici macar n-as vrea sa-mi imaginez.

Dupa mine, cred ca singura solutie ar fi ca media sa se mobilizeze in vreun fel, sa incerce sa ajunga la inima romanului cu mesaje de normalitate, nonviolente, care sa cultive toleranta si respectul pentru aproape, fiindca altfel riscam sa ajungem o jungla a Europei, daca nu mai rau. Oare mai merita promovata prostitutia indiferent de forma, politica, artistica si din viata de zi cu zi, smecheria proasta, grobiana, cand se pare ca intreaga societate romaneasca sta pe un adevarat butoi de pulbere?

A devenit o adevarata dilema pentru mine, de ce in capul multora nu functioneaza ca lumea, in romaneste, verbul a descarca pentru ca de cele mai multe ori, in 99% din cazuri am intalnit aberatii de genul: “downloadati”, “downloadez”, “downloadam” etc. Si nu numai, am intalnit alti cretini exprimandu-se atat in scris cat si vorbit, ca sa nu mai vorbesc de media scrisa si vorbita, aberatii de genul “”uploadez”, “uplodati” s.a.m.d.

Disperat fiind de cat de urat suna chestiile astea, am cautat si in dictionarul explicativ si in cel de neologisme si nu am gasit nimic legat de aceste aberatii lingvistice, care nu inseamna nimic pe limba englezeasca, sa nu mai vorbesc de cea romaneasca. Varianta cea mai simpla, pentru oamenii cu o gandire practica si fara fite, ar fi sa se exprime in romaneste: “‘ Descarcati de pe site” sau” Incarcati pe site, pe internet” atunci cand e nevoie, iar cand situatia va impune folosirea limbii engleze “downloadati” oameni buni cat va tin curelele.

Romanasi draguti si cu pretentii de intelectuali, va rog eu din suflet nu va mai exprimati asa, ca suna groaznic.

Oare cum s-ar putea numi mai bine starea asta febrila ce-a lovit  ca un trasnet toata media romaneasca? Toata lumea, de la “vladica” pana la “opinca” ai acestei tagme se intrece sa dea verdicte si pronosticuri in ceea ce priveste familia Columbeanu. De ce? De ce trebuie sa demonstreze fiecare realizator de televiziune si redactor de ziar, ce noutati de ultima ora mai are din viata acestei familii? De ce trebuie sa ne convinga oamenii astia, ca stiu sigur cat timp mai este pana la iminentul divort al celor doi?!?

 Pe de alta parte stau si ma intreb, cum isi explica fiecare dintre autori, faptul ca incearca sa ne demonstreze cu “fapte” (poze), cat de betiva este doamna Columbeanu in conditia in care ne este prezentata, intr-o singura fotografie cu un pahar de vin(sau ce-o fi fost) in mana. Lucru care este normal in conditia in care chiar Columbeanca a spus pe post la Antena, redau cu aproximatie: “Termina cu prostiile astea, ca eu nu beau chiar asa de mult!” Si peste toate astea, faptul in sine este banal, intr-o lume normala in care atunci cand incerci sa socializezi, cochetezi, macar de ochii lumii cu un pahar de…ceva.

In alta ordine de idei, ne este prezentat negrul cu care s-a “pipait” Moni, intr-o fotografie in care acesta ii sopteste  la ureche doamnei. Miscare cu totul dezamagitoare, fiindca nici de data asta n-am fost lamurit si asta pentru ca sunt convins ca  in orice fel de club din lume, o fata (femeie) de calibrul acesta, este abordata. Acum, ca e abordata e una, numai ca ma intreb ce s-ar fi asteptat domnii ziaristi, sau ce-or fi, sa faca Moni intr-o asemenea situatie? Sa-i dea doua palme negroteiului si sa-i toarne paharul cu vin in cap, dupa cum ar proceda orice roman “crestin” de buna credinta…”traditional”, asta ca sa-l citez pe unul dintre sexosii realizatori de monden si de balamuc din media romaneasca, sau sa raspunda intr-un mod politicos la ce a fost intrebata?!

 Si in ultimul rand, ne este prezentata Moni si prietenii, cand este data afara din club, in fata unei intrari, unde este o gramada de oameni care incearca sa iasa din acea cladire. Nimeni nu e condus de vreun bodyguard de cot, n-am vazut nici cea mai mica imbranceala, nimic din ce-ar fi putut sa ma duca cu gandul la vreo “evacuare fortata”.

Ca sa nu mai vorbesc de felul in care incerca sa ne fie prezentata aceasta femeie, pe post de nimfomana, care joaca in filme porno, care se leaga de soferi, etc. etc. etc.

  E si intr-un final, eu, unul dintre cei multi care aduc audienta si maresc tirajul acestor creatori de rahat media, nu fac altceva decat sa incerc sa urmaresc de cate ori am ocazia, “tranta” dintre aceasta familie si media romanesca, in speranta c-or sa reuseasca sa dovedeasca in vreun fel aceasta uriasa masinarie, care s-a urnit impotriva lor, din cine stie ce motive!? Spun asta, pentru ca la o analiza mai atenta, este evident ca toata media de monden incearca sa puna familia Columbeanu cu botul pe labe…si incearca din greu.

Ma uit la ce mi se intampla si aproape ca ma umfla rasul. Intr-o zi sunt multumit si sigur de mine si de ziua de maine, dupa care vine ceva care imi da peste cap calculele “meschine” facute pana in prezent si intru din nou in criza de timp si de idei.

Rutina asta; ma face sa-mi dau seama de cat de fragila este existenta in limitele careia incercam sa ne ducem zilele incat ma infioara cand realizez cat de mici si de insignifianti suntem.

Poate ca ma simt mai slab astazi si bine ar fi sa nu mai insist.

Aseara ma uitam la televizor si am descoperit-o pe Zavoranca pe OTV. Nu am putut sa nu ma uit, fiindca indiferent ce spune lumea, Oana este o femeie foarte frumoasa, pe deasupra si cu temperament, despre care nu ai cum sa spui ca ai putea s-o treci cu vederea cand este pe vreun post.

Dupa mine, nu asta este lucrul cel mai important, pe care as vrea sa-l mentionez aici ci, ca in urma discutiei pe care a purtat-o in studio am inteles mai mult decat clar, ca ea nu este o tipa conflictuala de fel si ca reactioneaza numai provocata, ca  din “surse genetice” tipa asta nu poate sa minta si ca tine intotdeauna cu dreptatea. Pana aici toate bune si frumoase si la locul lor, bune chiar de exemplu social, fiindca dupa mine ar fi mare lucru pentru societatea asta daca macar o parte a tinerilor din Romanica ar gandi si ar proceda asa.

Surpriza mare vine pentru mine azi dimineata cand citesc un articol in Cancan, despre felul in care si-a filmat promo-ul la noua emisiune si la comentarii descopar ca oamenii, cel putin unii dintre ei, o percep ca pe o panarama?!?!?! Si stau sa ma intreb, daca un om ca Oana, care e casatorita si la casa ei, care n-a fost prinsa cu fofarlica, sa calce pe de laturi in casnicie, care se tine de o meserie si nu se multumeste cu postura de intretinuta a sotului si care pe deasupra mai are si singele necesar sa iasa in fata, sa spuna lucrurilor pe nume, chiar daca nu convine ce are de spus, ar putea fi catagorisit in acest fel? Eu unul sunt convins ca nu.

M-am legat de subiectul asta, fiindca nu de putine ori am auzit oamenii simplii vorbind fara o oarecare condescendenta la adresa ei. Da oricum, mai sunt convins de un lucru si anume ca nu sunt singurul om simplu din Romania asta, care o apreciaza cu adevarat.

Constat cu surprindere de cateva zile incoace, o serie de articole care trambita pe buna dreptate, despre “succesurile” romanilor, a celor care au plecat de pe pamanturile romanesti, sau care-si targ originea din neamul asta pe diferite meridiane ale globului si anume; o romanca ce a atras atentia Germaniei cu muzica naiului sau, un Dragulescu de legenda care  a reusit sa obtina doua medalii de aur la Mondialele de gimnastica de la Londra, in situatia in care nimeni nu mai astepta nimic de la el, o echipa de fotbal Unirea Urziceni, care  a reusit sa umileasca Glasgow Rangers cu un impresionant 4 la 1…un pianist roman, Lucian Ban, care printr-o reinterpretare a lui Enescu in cheie jazz a facut presa americana sa scrie ca un asemenea eveniment are loc “o data la trei secole” si nu in ultimul rand o Herta Muller “galonata” cu un premiu Nobel pentru literatura, sunt numai cateva exemple care ma ajuta sa trag aer adanc in piept si sa-mi spun, ca se poate si altfel.

Aseara,  de fapt nici nu mai are importanta cand, ma uitam la stiri si urmaream o imagine din parlamentul Romaniei, imagine in care o adunatura de parlamentari(ce se cred reprezentantii legali ai romanilor) care ridicau mainile in aer pentru sustinerea stimabilului de Klaus. Pana aici nimic obisnuit, era chiar sa trec peste  chestia asta cu indiferenta pana in momentul in care mi-am dat seama ca toata treaba din imagine este doar un simplu circ, ca e de-a dreptul imposibil pentru cel care prezida sedinta sa numere cu exactitate voturile si ca de fapt hotararea fusese luat cu ceva timp inainte. Totul imi mirosea a simpla formalitate, asa numai ca sa se dea greutate deciziei deja luate.

Eu acum nu sustin pana la capat c-a fost chiar asa, fiindca nu am fost acolo ca sa pot sa-mi dau cu parerea pe bune, numai ca asta am simtit si daca mi se confirma deja ca jocurile in privinta alegerilor sunt deja facute si c-o sa iasa Geoana presedinte pentru mine o sa insemne ca totul este o mare mascarada in care ni se lasa impresia ca avem puterea de a decide si-o sa ma indepartez si mai mult de tot ce e legat de “lumea politica”

De vreo doua zile mi se intampla sa-mi aduc aminte cu mare placere de cei ce-au fost in viata mea si-au disparut, sper ca intr-o lume cu mult mai buna decat asta in care traim. Nu ma asteptam sa ma napadeasca, asa dintr-o data amintirile astea, dar ca tot au venit, trebuie sa admit ca-mi face placere si pentru asta am de gand sa scriu despre fiecare in parte cateva randuri, asta ca semn al respectului pe care mi l-au lasat odata cu trecerea timpului.

Primul a fost tata, Alexandru-un om cu minte agera, brunet cu ochii albastrii, mereu pus pe glume(cand nu se abtiguia)-un reper pentru mine, in ceea ce priveste apetitul insatiabil pentru lectura.

Elena, bunica mea, o femeie plina de viata, intr-o permanenta agitatie, mare amatoare de romante cantate in bucatarie, uneori strigate si asta numai  in dreptul oalelor cu macare aburinda. De cele mai multe ori, era “chinuita” de patosul melosului, in timpul pregatirii mesei de pranz. Nu a fost niciodata inebunita dupa carti, insa era pentru noi, un izvor aproape nesecat de povesti, care mai de care mai haioase, spuse la ceas de seara cand incerca sa ne adoarma. Iubitoare mare de flori, de ortensiile  din curte si de nenumaratele buchete de flori, cu care se intorcea de fiecare data de la “piata de dimineata”. Sustinatoare fara limite a talentelor in formare, asta pentru ca ne dadea mereu voie sa-i luam draperiile pe care le atarnam de sarma de rufe, asta in zilele calduroase de vara, ca sa organizam fel si fel de spectacole de “varietati” sau piese de teatru, pe care le puneam in” scena” cu mintea noastra de copii ai acelor vremuri.

Maria, “Tanti Mimi”, dupa cum ii spuneam noi, a fost matusa noastra-sora Elenei. Un personaj aparte din viata mea; mica de inaltime, cocosata, mereu cu zambetul pe buze , chiar si atunci cand era suparata. Avea o demnitate aparte; nu tinea cont de conventiile sociale, spre exemplu cu cativa ani inainte sa moara, s-a casatorit a sasea sau a saptea oara cu un “mosultet” grasan si cu ochelari de al carui nume, sa vreau si nu-mi mai aduc aminte. Mare amatoare de romane, isi gasea timp sa-si croiasca  singura toate hainele, rochiile paltoanele etc. pentru ca fiind cocosata nu reusea sa gaseasca in comertul socialist haine care sa-i vina pe masura. Era pasionata de broderia de mana, de constructia a fel si fel de podoabe pentru pomul de Craciun, facute din carton, hartie creponata, globuri sparte si pisate, crampeie de material colorat, ramase de la haine, teatru si opera, poezie, pe care o citea intotdeauna cu voce tare si cu intonatie. A fost omul care mi-a deschis apetitul pentru carti, m-a invatat ceasul, pe scurt; se tinea ocupata intotdeauna.

Nu stiu ce mi-a venit de-am apucat sa scriu despre acest subiect, numai ca acum ma bucur si  ma incearca o orecare unda de multumire, fiindca macar atat pot sa fac si eu pentru ei, cei care au fost si care au insemnat ceva pentru mine.

S-a anuntat peste tot in seara asta, de parca ar fi fost din cale afara de important, ca nu o sa mai vad pe televiziunile de stiri un grup de cativa indivizi care in saptamana asta nu fac altceva, decat sa se ocupe cu aruncatul de rahat in adversari, ce-i drept intr-un mod politicos, in speranta castigarii voturilor unui electorat care S-A SCHIMBAT ! Oare de ce cred ei c-ar mai merge cu magaria?

E una din zilele acelea…GRELE…in care am inchis inca un capitol din viata mea. Ma uit spre viitor si nu stiu clar ce ma asteapta luna viitoare spre exemplu, nu stiu clar cum voi continua, numai ca ma simt usurat. Am incheiat-o cu lipsa de respect. Sper sa nu ma sacaie prea mult situatia asta.

Mi-a ramas sa ma multumesc cu iubirea care ma inconjoara, cu familia mea, cu prietenii si cu restul oamenilor care-mi poarta o bruma de respect.

De aproape 2 zile n-am mai iesit din casa, din cauza unei raceli puternice si-am avut ceva mai mult timp sa ma uit la televizor, sa-mi dau si eu seama ce se mai intampla prin tara. Evident singurul lucru, care mi-a sarit in ochi e lupta “sangeroasa” cu “dintii in beregata”, as putea spune, dintre ce 2 candidati la sefia Romaniei si diferitele trusturi de presa care-i sustin.

Nu am sa mai dau detalii, fiindca sunt convins ca toata lumea care obisnuieste sa se informeze stie despre ce este vorba. Ideea este ca as fi tare amuzat ca in ciuda tuturor aliantelor semnate si parafate intr-un festivism schiop, ieftin chiar, sa se intample ceva in constiinta oamenilor si sa iasa tot Basescu. As vrea sa vad atunci ce se intampla cu acea clasa politica istorica? Ca de psd nici nu vreau sa vorbesc!

E clar ca trebuie sa se intample ceva, fiindca la ora actuala pe scena politica sunt adevarate convulsii si de obicei, din cate stiu in urma unor stari de felul asta au aparut adevaratele schimbari. Si adevarul e ca dupa 20 de ani, ar trebui sa se mai schimbe ceva si in felul nostru de a fi din punct de vedere politc, zic eu.

Mi se face greata deja ! Am simtit nevoia sa intru si sa scriu, cu toate ca raceala nu ma lasa in pace. Astia de la televizor, aici ma refer la psd, pnl si celelalte entitati politice co-haitase, striga pe toate vocile posibile la Realitatea si nu numai, cat de agresiv este Basescu si pdl, despre cate de multa nevoie au romanii de liniste si de normalitate, etc, etc. Incat, tot ascultand astfel de peroratii am avut o revelatie, in sensul ca mai toti cei din haita au acelas gen de discurs, de parca au fost pusi in masa sa repete aceeasi poezie. Simt ca inebunesc numai la gandul ca in cazul in care vor iesi astia, or sa ne inebuneasca, din toate directiile cu discursuri despre liniste si normalitate.

Oare chiar nu putem scapa de umbrele unui asemenea discurs al trecutului ?

P.S. Ca si cand n-ar avea vreo legatura, aseara am revazut-o pe simona sensual, la Capatos, a fost o aparitie caraghioasa, haotica, ce nu facea altceva decat sa dea dintr-un”botic” injectat gresit si manjit cu gloss de mi-a lasat in permanenta impresia ca de abia si-a scos “boticul” dintr-un ceaun cu untura. Fara sa vreau, mintea m-a dus cu gandul la o asemanare din sensual si haita asta despre care de abia am vorbit, manjita cu glos pe un “bot” prost injectat.

E furie mare, cel putin pe Realitatea. psd-ii ies pe ore si latra pe diferite voci, c-au fost trasi in teapa de pedelisti. Daca aveau norocul ca aceste alegeri, care au fost sarbatorite cu topaiala de ei in prima instanta, l-ar fi dat pe al lor castigator, n-ar mai fi fost fraudate, acu ca au pierdut, nu mai e asa.

Ideea e ca nu stiu ce se va mai intampla cu tara asta, in cazul in care o vom lua de la capat cu alegerile!? Nu stiu cum or sa faca fata romanii la asa ceva? De un lucru sunt sigur, c-ar fi foarte posibil  sa se sature si mai si de asemenea toane de oameni, care nu fac altceva, decat sa ignore cu un tupeu de-a dreptul tziganesc  ce vor romanii.

Singura si cea mai mare lectie, pe care ar putea s-o primeasca adunatura ata de oameni, ar fi sa se mai organizeze inca odata alegerile, la care se iasa Basescu din nou si atunci as vrea sa vad ce-or sa mai zica pesedeii, fiindca sunt mai mult decat convins ca romanii nu mai au cum sa se intoarca la acest partid, indiferent de forma sub care le este impins sub nas.

Acum o saptamana cred, la show-ul pacatos al Capatos, a reaparut Naomi; o fiinta cu un psihic fragil, pe care o toleram doar pentru simpla idee c-a fost agresata si nimic mai mult. Am mai simpatizat cu individul pe motiv ca din cauza orientarii nu este lasat sa-si afirme talentul si de felul meu sunt de partea celor care se lupta cu un grup, sau o parte a societatii, care de obicei sunt prinse in tot felul de mentalitati amortite, fara sa fie in stare sa vada dincolo de limitele acestui fel de stari.

Pe scurt, a fost o aparitie jalnica, nu vreau sa comentez  viata personala a acestuia, doar momentul in care a  inceput sa cante. Vreau sa spun ca mi-am dat seama ca a falsat, cu toata nepriceperea mea muzicala, iar la faza in care i-a venit randul sa cante a doua melodie din seara aceea, a venit in fata cu o hartie pe care avea textul. Mi-am zis ca de, cine stie, o fi vreo melodie noua  si vrea sa ne impresioneze. Numai ca imediat dupa primele acorduri, mi-am dat seama ca este vorba despre “I will always love you !” un clasic pe care orice cunoscator de muzica, sa nu mai vorbim despre solistii care se mai dau si talentati in fata lumii nu au voie sa nu-l stie !

Din pacate, din punctul meu de vedere acea seara a fost ultima, a acelei fiinte. Nu mai exista in capul meu ca si cantaret, ca orice, din mai multe motive si anume; pentru ca nu avea voie sa nu stie o asemenea melodie, pentru  faptul ca nu a avut bunul simt sa invete textul, asta dintr-un ipotetic respect ce-ar fi trebuit sa poarte celor in fata carora a aparut sa cante si mai ales pentru ca nu s-a obosit sa invete, macar fonetic, engleza textului. A fost o mare porcarie !

Pe langa cele de mai sus, ar fi de dorit ca un om de bun simt cum este Capatos sa nu mai aduca in emisiune asa ceva, mai ales pentru ca ne-a declarat de atatea ori cat de mult insemnam, pentru el si pentru echipa sa, noi, cei care-i privim emisiunea si ca datorita noua, cei multi, a  ajuns la al nu stiu catelea sezon. Domnule Capatos, nu as vrea sa mai am parte de asemenea moment gretos si jenant de-a dreptul.

Pe deoparte imi e ciuda ca nu mai fac parte din categoria celor care se bucura sincer de vremuri ca astea, cand Bucurestiul e acoperit de un alb, aproape ireal! Sincer sa fiu  ma exaspereaza deja chestia asta, fiindca de abia ieri m-am chinuit sa-mi eliberez locul de parcare de zapada, de m-am ales cu o durere de sale care m-a sacait toata ziua.

  Astazi cand am iesit sa iau paine, am constatat hlizindu-ma ca prostul ca locul de parcare este acoperit la loc de cei care au trecut cu lama masinii de dezapezire si peste toata chestia asta, fiind vorba de o parcare in spic-din celebrul cartier Drumul Taberei-vecinii; cei din stanga si din dreapta masinii mele, n-au gasit alt loc mai bun de depozitat zapada decat pe langa masina mea. As mai putea spune ceva? Daca n-as fi avut de alergat sa-mi mai fac unele mici cumparaturi de Craciun, mi-as fi bagat  picioarele si asa as fi last-o pana la vremuri mai calde.

 Adevarul este ca ma gandesc la mai multe subiecte si pentru ca nu am chef sa postez de mai multe ori, am sa scot si eu azi o postare all in one, sa vedem ce-o iesi.

De dimineata a trebuit sa ies din casa cu masina sa rezolv o serie de treburi si aproape ca m-a uimit multimea de gropi din asfalt, cele aparute de dupa ninsoare. Stau si ma intreb minunandu-ma asa ca prostul, cum de este posibil asa ceva? Oare asemenea fel de lucrari nu au nici un fel de termen de garantie, in functie de conditiile meteo? Intreb si eu de pe margine ca un nepriceput ce sunt, fiindca nu stiu de ce, dar sunt convins ca Bucurestiul este orasul cu cele mai dese asfaltari si reasfaltari din lume! N-am vazut pe nici unde, in cele cateva orase din Europa asta in care am fost si am stat o perioada de timp, sa se procedeze ca la noi din punctul acesta de vedere ! Oare nu cumva, toate situatia asta este cumva special creata, ca sa se poata alimenta constant anumite conturi?

 In alta ordine de idei, astazi sunt chiar foarte trist, fiindca a plecat dintre noi un om vesel, al carui umor si putere de a rade chiar de sine, le admiram la maxim. E pacat, fiindca lumea mi se pare mai pustie fara inca un om cu simtul umorului. Sa-ti fie tarana usoara TONI TECUCEANU !

Si nu in ultimul rand, astazi este ziua CATALINEI ! Vreau sa ii spun si eu LA CAT MAI MULTI ANI ! Sanatosi si buni din toate punctele de vedere ! Sper sa am ocazia sa-i fiu prieten cat mai mult timp de acum in colo !

Stiu ca sunt doua subiecte care n-au nici cea mai mica legatura la o prima citire, numai ca din punctul meu de vederea au, fiindca ma intristeaza foarte tare!  Tocmai pentru asta nu am de gand sa tac, ci chiar sa dau detalii cat se poate de amanuntite. Concluzia poate s-o traga oricine o vrea sa citeasca postarea asta.

Acum cateva zile am fost la supermarket sa-mi cumpar niste chestii pentru sfarsitul de saptamana. Dintr-o data m-au apucat toti dracii fiindca nu a fost raion si raft la care sa ma opresc sa caut ce aveam nevoie, la care sa nu ma lovesc de aceeasi problema  cu care ma confrunt de ani de zile. Vesnicele cumparatoare care aproape ca s-ar sui pe rafturi, s-ar baga printre marfuri ca sa-si gaseasca ce au de cumparat.

 In ciuda faptului ca la mine este o regula ca atunci cand caut ce am nevoie, pastrez cel putin un metru distanta de raft, ca sa dau si altora posibilitatea de se uita dupa ceele de trebuincioase, eu mereu am parte de apucate care se infig in marfuri, le pipaie, le analizeaza si intr-un final, dupa niste criterii numai de ele stiute se hotarasc sa-si puna marfa in cos.

Odata, am incercat sa atentionez o huiduma de femeie cu cateva randuri de sunci, ca mai vreau sa vad si eu ce e pe raftul cu pricina si porcina, privindu-ma cu un dispret total, m-a intrebat in scarba daca nu cumva sunt dobitoc?

Recunosc ca-mi vine sa le  iau la palme de fiecare data, numai ca reusesc sa ma controlez mereu spunandu-mi ca asemenea chestii sunt inerente din moment ce mi-a fost dat sa ma nasc intr-o tara in care lipsa de respect pentru cel de aproape, e pe cale sa devina un fel de religie pentru marea majoritate a populatiei. De aici, nici c-as vrea sa ma gandesc la ce se intampla cu femeile astea in raioanele cu haine sau cosmetice, daca la mancare sunt asa de disperate.

 In alta ordine de idei, vreau sa strig in gura mare ca ROMANII SE IMBRACA FOARTE URAT ! Si aici ma refer la cei din asa zisa clasa mijlocie, cei care au un cheag de bani, din care cheltuiesc de obicei aiurea si care isi permit sa plateasca o masa in noaptea de revelion, loc in care obisnuiesc sa-si etaleze coafurile, tinutele si mai ales bijuteriile expuse pe consoarte, mai ceva ca pe tarabe.

Spun asta, pentru ca am urmarit pret de vreo jumatate de ora o filmare facuta la intrarea unui hotel, care a organizat o asemenea petrecere si care si-a tras in cadru perechile de invitati care soseau razlet, cate doi, sau in grup.

Inca de la intrare erau preluati de niste prapadite de hostess, cu burta si cu aspect de vanzatoare de magazin din perioada de dinainte de 2000, perioada in care romancele ce de abia intrau in viata, nu prea aveau habar de ideea de stil, beauty etc.

Numai c-as vrea sa revin la invitatii care m-au agresat vizual in jumatatea aia de ora, pentru simplul fapt c-am vrut si eu sa pricep in ce tara traiesc, pe motiv ca sunt convins, ca in fiecare tara clasa de mijloc este definitorie pentru nivelul de educatie si dezvoltare la care a ajuns o societate. Tocmai de asta cred ca varfurile nu trebuiesc luate in calcul si mai ales patura defavorizata. Oricum as da-o; jalnica imagine. Amestecatura haotica de materiale cu imprimeuri care mai de care mai turbate, multi jeansi, bijuterii multe si scumpe, foarte putine de bun gust, toate cadrate de ”obisnuita” atitudine de precupeata iesita in targ, care scruteaza in stanga si in dreapta, in disperarea de a avea ceva de “tocat” cu prietenele. Toate purtate si aparute din sufletelor unor  trupuri de toate formele, numai filiforme nu. Sa nu mai vorbesc de distinctie si de stiinta portului unor asemenea tinute. Aici nici ca era cazul.

Pana aici am vorbit de doamne, fiindca domnii mi s-au parut de-a dreptul sinistrii. In mare au fost la costum, deschisi la guler multi dintre ei. Se vedea de la o posta ca nu se simt bine in asa tinute, iar pe deasupra  purtau cate o geaca sport, nelipsitele mobile, la care se vorbea cu emfaza omului ocupat si in rest cam atat. Pe scurt; cocalari undercover.

Oameni buni, sper ca va dati seama cum m-am simtit privind toate chestiile astea? Obilgatoriu este c-am ajuns la singura concluzie posibila si anume sa incerc sa nu iau nimic in seama si sa incerc sa ma inconjor cu tot ce cred eu ca nu ma agreseaza. Oare este corect?

Se vorbeste la televizor ca Tecuceanu n-ar fi murit de gripa porcina. Oare o fi adevarat? Daca raspunsul o fi pozitiv, e mare pacat, sa te folosesti de viata unui om ca sa-ti aduci la indeplinire o serie de planuri de business meschine. E banal ce spun eu acum, da’ sunt convins ca faptul in sine are importanta sa.

Simt ca nu mai trebuie adaugat nimic altceva la titlu, ajunge atat. Cunoscatorii or sa stie despre ce-o sa vorbesc. Si acum e vremea sa trec la treaba, sa scriu si eu cateva cuvinte despre o fata de vreo 23 de ani, care a reusit sa ma faca-dupa nu stiu cati ani, cred ca de la evolutiile Nadiei incoace-sa fiu mandru ca sunt Roman.

Am intrat pe ”youtube” de curiozitate, sa vad si eu ce piese noi a mai scos fata asta si nu mica mi-a fost surprinderea s-o vad cantand in marea majoritatea a tarilor din estul Europei, Bulgaria, Ukraina, Polonia, Ungaria, ca sa nu mai vorbesc despre Franta, Spania, Cipru,Turcia,in orientul mijlociu la Dubai la o petrecere privata, de mari fitze, am vazut-o cantand chiar si la…Vladivostok. Ce sa nu mai zic despre reactia celor care o ascultau, fata asta chiar e cunoscuta pe unde canta si lumea o iubeste, ii cunoaste versurile, canta in cor cu ea, e o nebunie totala care-mi aduce aminte de atmosfera anilor ’80.

E si nu inainte de a incheia, trebuie sa recunosc ca daca nu as fi avut rabdarea sa-i urmaresc clipurile de pe “youtube”, s-o ascult cum se descurca si prin concerte, as fi crezut ca orice roman superficial, ca fata asta ar fi fost moarta fara tehnica moderna care face vocea sa sune nu stiu cum. Numai ca in cazul ei nimic din ce-am scris mai sus, nu are legatura cu talentul ei, Inna chiar stie sa cante, are voce si mai ales bucuria aceea copilaroasa de a canta oriunde; in camera de hotel, inainte de a intra pe scena, in masina, pe strada, e clar ca atunci cand simte se exprima cantand, lucru care-i tare misto pentru sufletul unui om.

Cred ca o sa mearga si mai bine in viitor, mai ales dupa ce o sa inceapa sa cante si prin cluburile din America, lucru care daca o sa se intample, o  sa fie o mare realizare.

O melodie care mi-a bucurat tineretea. O clipa ce mi s-a parut iesita din comun, intr-o lume in care auzeam de dimineata pana seara, osanale dedicate lui Ceausescu. A fost un moment  magic pentru mine.

 Celor care ne conduc, li se pare normal ca orice pensie sa fie impozitata fiindca “in orice stat civilizat, orice venit se impoziteaza”. Stau si ma intreb cu mana la falca, inca, daca mi-a fost dat sa aud bine ce am auzit azi, aproape toata ziua la stiri!?

Dupa toata gogorita asta, incerc sa ma intreb, asta pentru ca nu are cine sa ma auda, daca vreunul din guvernantii astia si-au pus vreodata intrebarea daca nu cumva banii astia pe care vor sa-i impoziteze saracilor, n-au mai fost odata impozitati, din salariul acela lunar, din care s-au oprit zeci de ani tot felul de taxe. Ce facem, suntem intr-un stat in care se iau bani de doua ori de la oameni?!

Nu sunt putini anii de cand mai uit si eu la televizor, asa ca macar prin prisma acestui fapt as putea sa ma autodenumesc fara prea mare jena; un privitor “profesionist” , a ceea ce s-ar putea numi jurnalismul de televiziune. Am vazut tot felul de emisiuni,de le cele politice si pana la cele de monden  din care am descoperit ca cele mai multe sunt foarte proaste, de umplutura, o parte mult mai mica de emisiuni bune, dar cam sforaitoare si cele mai putine foarte bune. Foarte bune, fiindca sunt conduse, cu umor uneori dar si cu inteligenta de oameni de bun simt, impartiali,care sunt in stare sa-si respecte invitatii indiferent de ce-ar reprezenta acestia.

 E, printre cei cativa la care m-am referit in ultima parte a speech-ului de mai sus, ar fi si Dan Capatos pe care il urmaresc de ceva ani, cum face fata cu eleganta diferitelor personaje “colorate” ce i-au tot trecut prin platou, incepand cu tot felul de travestiti, de pitici porno, nichite, madame, personaje in voga, circari, scamatori si multi altii. Din s-a priceput, a incercat sa nu puna pe nimeni intr-o lumina proasta, n-a taxat fatis prostia, incercand doar sa ne arate viata mondena asa cum e ea si cu bune si cu rele.

Spun toate astea, fiindca mi-ar placea sa avem mai multi jurnalisti de asemenea calibru, care se ne prezinte faptele asa cum sunt si sa ne lase pe noi sa intelegem ce vrem, sau ce putem. Oricum, nu stiu cata lume ar mai lua in serios o asemenea problema, numai ca sunt convins ca pana la urma lucrurile se vor schimba.

Se intampla multe lucruri nashpa in tara asta, nu zic nu, numai ca o mare chestie, se pare ca mai are sanse sa iasa cu capul in lume si pe deasupra, cu fruntea sus; muzica romaneasca. Se pare ca in timp o sa bata tot ce-o sa miste prin lume cel putin pentru o perioada. Muzica buna si voci din ce in ce mai bune.

Pagina următoare »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.